EMIL CIORAN
Filosof și eseist. S-a născut la 8 Aprilie 1911 în comuna Rășinari de lângă Sibiu, în familia unui preot. Clasele primare le face în comuna natală, după care urmează liceul Gh. Lazăr din Sibiu, începând cu anul 1924. Studii universitare în cadrul Facultății de Litere și Filosofie din București (1928-1932), pe care o absolvă cu o teza de licență tratând instituționalismul bergsonian. Bursier al Fundației Humboldt la Berlin timp de doi ani (1933-1935), la finele studiilor se reîntoarce în țară, unde funcționează ca profesor de filosofie la liceul Andrei Șaguna din Brașov timp de un an (1936). Scrie, în 1937, sub influența contactelor cu Mișcarea Legionară Schimbarea la față a României. În același pleacă in Franța, la Paris, cu o bursă stipendiată de către Institutul francez din București. Într-o scrisoare din această perioadă către Mircea Eliade afirmă: ...mai mult decât oricând sunt convins că revoluția legionară este ultima șansă a României...
După instaurarea Statului Național-Legionar în Septembrie 1940, Emil Cioran se reîntoarce în țară, aducându-și contribuția pe plan cultural la fundamentul noului stat. În conferința ținută la Radio București în 27 noiembrie 1940 avea să spună, printre altele:
Înainte de Corneliu Codreanu, România era
o Sahară populată. Cei aflați între cer și pământ n-aveau alt conținut decât așteptarea. Cineva trebuia să vină......în noi gemea viitorul, în unul clocotea. Și el a rupt tăcerea blândă a existenței noastre și ne-a obligat să fim...
...Corneliu Codreanu n
-a pus probleme moderne și contemporane. Era mult prea puțin. El a pus probleme în termeni ultimi, în totalitatea devenirii naționale. El n-a vrut să îndrepte mizeria aproximativă a condiției noastre, ci să introducă absolutul în respirația zilnică a României......Căpitanul a dat românului un rost. Înainte de el românul era numai român, adică un material uman alcătuit din ațipiri și umilințe. Legionarul este un român cu substanță...
...Acel ce a dat țării altă direcție și altă structură, unea în sine o problemă elementară cu detașarea spiritului. Soluțiile sale sunt valabile în imediat și în veșnicie. Istoria nu cunoaște un vizionar cu spirit mai puternic și atâta pricepere în lume, sprijinite pe un suflet de sfânt. Tot așa, ea nu cunoaște o a doua mișcare
în care problema mântuirii să meargă mână în mână cu gospodăria......Credința unui om a dat naștere unei lumi ce lasă în urmă tragedia antică și pe Shakespeare. Și aceasta în Balcani! Pe un plan absolut, dacă ar trebui să aleg între România și Căpitan, n-aș fi ezitat nici o clipă. După moartea lui, ne-am simțit fiecare mai singuri. Cu excepția lui Iisus, nici un mort n-a mai fost prezent între cei vii...
...De aici încolo țara va fi condusă de un mort îmi spunea un prieten pe malurile Senei. Acest mort a răspândit un parfum de veșnicie peste pleava noastră umană și a readus cerul deasupra României
.Obligat să ia calea exilului după rebeliunea antonesciană din ianuarie 1941, Emil Cioran revine la Paris, unde se și stabilește definitiv în anul 1945, după cotropirea țării și impunerea comunismului în România.
În țară, a colaborat constant la revistele si ziarele legionare, între care:
Vremea, Gândirea, Calendarul, Buna Vestire, Floarea de foc și altele.Co-fondator împreună cu alți intelectuali legionari de seamă refugiați la Paris al primului ziar românesc apărut în Exil,
DACIA.Premiul Rivarol în anul 1950 pentru volumul Precis de decomposition, volum de debut în limba franceză, apărut la editura "Gallimard", Paris, 1949.
Moare la Paris, în anul 1995,
cu bucuria mărturisită a schimbării din 1989.
Emil Cioran (în picioare) și Corneliu Codreanu
OPERA
(sumar):
Copita de măgar
, 193(3)?
Pe culmile disperării
. Editura "Fundația pentru Literatură și Artă", București, 1934.
Cartea amăgirilor
. București, 1936.
Schimbarea la față a României
. București, 1936.
Lacrimi și sfinți
. Tipografia "Olimpul", 1937.
Amurgul gândurilor
(ultima sa carte publicată în limba română). Tipografia "Dacia Traiană", Sibiu, 1940, 284 pag.
Prefață
la volumul Codreanu et la Garde de Fer de Paul Guiraud, Paris, 1940 (semnată cu pseudonimul "Legionarii din Paris").
Precis de decomposition. Editura "Gallimard", Paris, 1949.
Syllogismes de l'amertume. Editura "Gallimard", Paris, 1952.
La tentation d'exister. Editura "Gallimard", Paris, 1956.
Histoire et utopie
. Editura "Gallimard", Paris, 1960. În lb. italiană: Storria e utopia, Editura "Borghese", Milano, 1969.
La chute dans le temps. Editura "Gallimard", Paris, 1964.
Le Mauvais Demiurge. Editura "Gallimard", Paris, 1969.
Valery face a ses idoles. Editura "L'Herme", Paris, 1970.
De l'inconvenient d'etre né. Editura "Gallimard", Paris, 1973.
Ecartelement. Editura "Gallimard", Paris, 1979.
Exercices d'admiration. Editura "Gallimard", Paris, 1986.
Aveux et anathemes. Editura "Gallimard", Paris, 1987.
Îndreptar pătimaș. București, 1991.